Recunosc ca sunt putin invidioasa pe copilasii din ziua de azi. Bine… putin mai mult, dar nu sunt ei vinovati pentru acest sentiment dezorientant, ci producatorii tuturor jucariilor din lume si a casutelor din povesti.
Tin minte ca si pe vremea noastra existau cateva obiecte asemanatoare, mai incolore, simple, dar existau. Problema era ca nu prea se puteau bucura toti copiii de ele si cine avea parte de asa tratament maiestros, nu stia sa se bucure.
Ideea este ca au aparut treptat, treptat, atatea si atatea modele de jucarii, casute de basm, printese, pitici, masinute, trasuri cu Barbie si Kent, caluti roz cu par balai si multe alte lucruri, care doar ma fac sa traiesc asa intr-o lume plina de povesti in momentul cand interactionez cu ele si singurul lucru de care imi pare rau este faptul ca nu mai sunt copil.
Tin minte ca si pe vremea noastra existau cateva obiecte asemanatoare, mai incolore, simple, dar existau. Problema era ca nu prea se puteau bucura toti copiii de ele si cine avea parte de asa tratament maiestros, nu stia sa se bucure.
Ideea este ca au aparut treptat, treptat, atatea si atatea modele de jucarii, casute de basm, printese, pitici, masinute, trasuri cu Barbie si Kent, caluti roz cu par balai si multe alte lucruri, care doar ma fac sa traiesc asa intr-o lume plina de povesti in momentul cand interactionez cu ele si singurul lucru de care imi pare rau este faptul ca nu mai sunt copil.
